Povestea Regelui Dromihete cel înțelept

lupta dromihete

Țara geto-dacilor de la nordul Dunării a fost râvnită de cei mai mari regi și împărați ai vremurilor de demult, pentru bogățiile ei. Mulți au încercat să o cucerească dar, în acele timpuri, strămoșii noștri au fost mai puternici…

Astfel, pe vremea când geto-dacii erau conduși de regele Dromihete, adică acum 2.300 de ani, o altă armată trufașă s-a apropiat de granițele țării. În fruntea ei se afla regele Lisimah al Traciei elenistice, fost general în armata celui mai mare cuceritor al antichității, Alexandru Macedon. Mândru de oastea lui și încrezut din cauza cuceririlor de până atunci, Lisimah a trecut Dunărea și s-a năpustit cu armata asupra lui Dromihete, convins că o să-l învingă.

Dar lucrurile s-au petrecut cu totul altfel decât și-a imaginat. După o luptă crâncenă, în care armata invadatoare a fost aproape distrusă, regele Lisimah a scăpat doar cu fuga în timp ce fiul său, Agatocle, a căzut prizonier. Desigur, mulți s-au așteptat ca Dromihete să îl ucidă, așa cum se proceda în acele timpuri cu invadatorii prinși. Dorind însă pacea cu Lisimah, Dromihete îl eliberează pe Agatocle, îi dă daruri și îl trimite acasă, cu mesaj de pace.
Poate n-o să vă vină să credeți dar regele Lisimah, în loc să fie recunoscător că i-a fost eliberat fiul, a adunat o nouă armată și, împreună cu Agatocle, au trecut a doua oară Dunărea intrând pe pământurile geto-dacilor.

Bun cunoscător al vicleșugurilor, Dromihete nu i-a ieșit în cale cu armata sa de data aceasta, ci l-a trimis la Lisimah pe unul dintre generalii săi, pe nume Seuthes, învățat să se prefacă trădător. Ajuns în tabăra dușmană, Seuthes a reușit, cu vorbe meșteșugite, să-l convigă pe regele străin că îl urăște pe Dromihete și că vrea să îl ajute să îl învingă. Încrezându-se în vorbele spionului lui Dromihete, Lisimah și-a dus armata, pe timp de vară, chiar în câmpia Bărăganului de astăzi unde nu erau nici râuri, nici fântâni, astfel că în câteva zile armata lui Lisimah ajunse însetată și epuizată.

Abia acum a apărut și Dromihete cu armata lui și lupta cea mare a început. Obosiți și înfricoșați, oștenii lui Lisimah cădeau ca spicele la treierat. Într-un final, regele Traciei a dat semnal din corn și întreaga armată care mai rămăsese în viață a lăsat armele și s-a predat, cerând îndurare.

După această victorie strălucitoare, pentru a le da o lecție invadatorilor, Dromihete a adunat la un loc toți generalii străini, în frunte cu Lisimah și Agatocle și i-a poftit la o masă specială. Spre uimirea lor, Lisimah și generalii săi au fost serviți în cupe și farfurii din aur și argint, în timp ce regele și nobilii geto-daci au servit masa în cupe și vase din lemn sau corn. Mare a fost mirarea străinilor văzând acest lucru.

cupa sancraieni
Atunci, Dromihete s-a ridicat și le-a spus: “- Pentru ce ați renunțat la traiul îmbelșugat de acasă venind aici, în sălbăticia acestor pământuri? Nu vă era mai bine acolo?”

Rușinat de această lecție de viață, Lisimah și-a cerut iertare pentru toate necazurile pricinuite și a promis că de acum, dacă îi va lăsa liberi, vor fi aliați și prieteni.

În zilele care au urmat, Dromihete a purtat discuții lungi cu ceilalți nobili geto-daci care doreau să îi omoare pe toți, ca o plată pentru necazurile aduse de armata invadatoare. Cu greu, Dromihete i-a convins până la urmă că e mai bine să îi elibereze pentru că dacă i-ar fi omorât, urmașii lor ar fi trimis o altă armată să îi răzbune.

Și astfel, Dromihete i-a eliberat pe toți și bine a făcut, pentru că nicicând de atunci încolo nu s-a mai războit cu ei. Ba, mai mult, a primit înapoi de la Lisimah cetățile de la sudul Dunării pe care acesta le cucerise și, în plus, Lisimah i-a mai dat-o și pe fiica lui de soție regelui geto-dac.

Și uite așa, înțelepciunea lui Dromihete a adus din acel moment pace și mai multă prosperitate pentru poporul său.

Faptele lui au ajuns imediat după aceea pe buzele tuturor, de la Roma până la Atena și în alte părți ale lumii. Mai mult decât atât, despre înțelepciunea și moralitatea lui Dromihete s-a vorbit sute și mii de ani, până astăzi.

Iată, dragii mei, cum bunătatea și înțelepciunea sunt uneori mai puternice decât sabia. Învățați și voi să iertați, precum regele nostru Dromihete, și veți vedea că multe o să aveți de câștigat!

Extras din cartea „ISTORIA GETO DACILOR PENTRU COPII, povestită de Daniel Roxin”
Cartea poate fi găsită aici: http://dacia-art.ro/products-page/carti/

 

 

2 Responses to “Povestea Regelui Dromihete cel înțelept”

  1. radu mladin

    Pt a-i face sa constientizeze de importanta cunoasterii trecutului acestui neam pe cei din generatia facebook -ului ar fi foarte indicat sa se publice cit mai multe articole despre stramosii nostri , in speranta ca din zece , trei-patru , vor fi interesati de spete si la rindul lor ii vor convinge si pe altii de importanta istoriei neamului !

    Răspunde
  2. Roman Magdalena

    Mama care are 96 ani,si-a amintit ca a avut la scoala in cartea de istorie intamplarea cu cei doi. Ma bucur sa citesc articolul. Eu nu mai tineam minte de la scoala decat numele. A fost pe eTeatru piesa „Muntele”in care este vorba exact despre lupta celor doi. Asta m-a indemnat sa mai citesc despre Lisimach si dromihete. Da Doamne sa mai citeasca si altii!

    Răspunde

Comentariul Tau